Personalitatea…

este ‘memoria propriului trecut’ !

poate suna ciudat… poate e trist in multe cazuri… poate totusi e si de bine cateodata.

in orice caz, replica mi-a ramas intiparita in minte dupa minunata piesa de teatru “Iata femeia pe care o iubesc!”, jucata exceptional de actorii Teatrului National timisorean.  as putea spune o piesa ciudata, o piesa frumoasa, dar dureros de adevarata…

poate ca subiectul este deja unul clasic si banal: un cuplu, cineva iubeste si cineva nu. frumoasa abordare insa, si chiar socanta la un moment dat, cand chiar si spectatorul ajunge sa creada in biruinta iubirii sincere, in fericirea fetei care isi respecta si apreciaza iubitul… dar, realitatea te izbeste dur la final, replica personajului principal te trezeste … tot timpul el va prefera sa fie ignorat, sa fie hamal, pt ca el o iubeste pe ea … indiferent cum este tratat.

poate exagerez… dar se pare ca respectul si omenia nu mai valoreaza prea mult azi… pe nici un plan.

at some point …

… you have to realize that some people can stay in your heart,  but not in your life .

because I feel…

‘ … a love with no name and no explanation.

A love that asks for nothing and gives nothing in return;  it is simply there.

I will never be yours and you will never be mine;  nevertheless, I can honestly say: I love you.‘

                                                                                                                                                                       (Paulo Coelho)

inca un an…

“sa te-ntorci inapoi nu ai unde,

 inainte sa mergi ti-a ramas“

 

deci… inainte spre ultimul an de studentie! inainte, cu speranta unui an bun, dar nebun!

inainte spre un viitor mai bun decat trecutul, inainte spre cat mai multe momente in care sa radem toti, inainte spre cat mai multe experiente noi … inainte spre un an in care sa invat mai multe, dar si sa transmit mai departe din ce stiu eu.

inainte cu speranta ca pot realiza mai multe, inainte crezand cu tarie ca la un moment dat ‘roata se invarte’ si va fi mult mai bine…

inainte spre inca un an in Timisoara, in camin… desi cu multi oameni dragi rataciti prin lume, dar si cu altii, la fel de dragi, aici aproape.

 

inainte spre noi provocari, inainte cu zambetul pe buze !!!  :) 

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

 
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

 
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

 

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

 

(Mircea Cartarescu)