gesturi…

cat de mult pot sa conteze niste vorbe… si cat de mult te pot face sa suferi…sau cat de vesel poti sa fii dupa ce auzi anumite cuvinte…

gesturile…sunt mult influentate de vorbele pe care le auzi. se intampla de multe ori sa facem gesturi la nervi, la suparare, la repezeala si sa regretam apoi… sau pur si simplu sa ne para rau.

timpul nu poate fi intors inapoi, putem insa sa ne cerem scuze si sa aratam persoanelor respective ca tinem la ele… prin alte gesturi si alte vorbe.

totusi… nici un gest nu este facut fara motiv …

dar… nimeni nu e perfect, cu totii gresim…

in the end…

” There’s only one thing you should know
I’ve put my trust in you….

I tried so hard
And got so far
But in the end
It doesn’t even matter…”

just a bad day…

pfuuu… da bad bad day, chiar demult nu am mai reusit sa ma enervez pe atatea lucruri si pe atata lume intr-o singura zi….:(

si… app… urasc cuvantul ‘maine‘ !!!!

2010…

hmm…back, desi a durat ceva pana sa ma adun si sa pot sa scriu ceva coerent pe blog

totusi, despre planurile pe 2010 si poate despre un bilant pentru 2009, putin mai tarziu, caci acum nu am starea necesara…:-s

ciudata zi azi… ganduri ciudate ma incearca…

o inmormantare mereu te face sa te gandesti mai mult la cei dragi, la cum va fi cand ei nu vor mai fi… e ciudat cum la un moment dat ajungi parca sa te gandesti daca vei lipsi cuiva candva …:-s

sunt o ciudata (stiu asta ), cer mult de la prieteni si de la omuletzii dragi  (si asta stiu )… dar tin mult, poate prea mult la unii din ei, iubesc oamenii, imi place sa fiu mereu alaturi de cei dragi… si totusi, da si mie imi place sa simt ca exista cineva caruia ii lipsesc, ca lumea nu este asa de rea precum pare si ca oamenii nu sunt totusi atat de indiferenti …

hmm… prea ciudata zi… dar macar mi-am redescoperit cu fetele puterea de a face haz de necaz  (‘necaz’…e si asta un fel de a spune, ca oricum nici eu nu mai stiu ce vreau si nu ma mai inteleg :-s )…

sii…da … incerc in fiecare zi sa imi rujez pe buze un zambet

just X-mas…

frumoasa perioada asta in care fiecare incercam sa mai regasim copilul din noi…

mi-e dor de copilarie, mi-e dor de vremurile in care ‘venea’ Mosu’ cu cadouri si trebuia sa ii spun o poezie…

mi-e dor de inocenta copilariei …

mi-e dor de vremurile acelea in care nu aveam nici o grija…

mi-e dor de vremurile cand toti copiii cu care ne jucam erau prietenii nostrii….