You are currently browsing the tag archive for the ‘gargauni’ tag.
ma intreb oare de ce altii au voie sa greseasca oricat, iar noi cand gresim nimeni nu e dispus sa ierte ?
oare asa de rau gresim? dar oare de ce noi putem ierta si face pasi spre impacare? oare chiar nu am contat deloc pentru cel/cea caruia poate i-am gresit?
oare nimeni nu ne poate intelege si nu poate concepe k si noi gresim?
ma tot gandesc ca lumea din ziua de azi asteapta sa faci totul, dar daca se poate sa nu gresesti deloc. cum gresesti sau incerci sa spui ce gresesc ei, lumea uita de tine… sau te ignora…
oare povestile alea din filme, cu happy end exista? oare chiar fiecare clipa de fericire trebuie platita inzecita in lacrimi?
in fine….aberez…
spor la scoala, ca incepe un nou semestru 
pfuuu… da bad bad day, chiar demult nu am mai reusit sa ma enervez pe atatea lucruri si pe atata lume intr-o singura zi….:(
si… app… urasc cuvantul ‘maine‘ !!!! 
hmm…back, desi a durat ceva pana sa ma adun si sa pot sa scriu ceva coerent pe blog
totusi, despre planurile pe 2010 si poate despre un bilant pentru 2009, putin mai tarziu, caci acum nu am starea necesara…:-s
ciudata zi azi… ganduri ciudate ma incearca…
o inmormantare mereu te face sa te gandesti mai mult la cei dragi, la cum va fi cand ei nu vor mai fi… e ciudat cum la un moment dat ajungi parca sa te gandesti daca vei lipsi cuiva candva …:-s
sunt o ciudata (stiu asta ), cer mult de la prieteni si de la omuletzii dragi (si asta stiu )… dar tin mult, poate prea mult la unii din ei, iubesc oamenii, imi place sa fiu mereu alaturi de cei dragi… si totusi, da si mie imi place sa simt ca exista cineva caruia ii lipsesc, ca lumea nu este asa de rea precum pare si ca oamenii nu sunt totusi atat de indiferenti …
hmm… prea ciudata zi… dar macar mi-am redescoperit cu fetele puterea de a face haz de necaz (‘necaz’…e si asta un fel de a spune, ca oricum nici eu nu mai stiu ce vreau si nu ma mai inteleg :-s )…
sii…da … incerc in fiecare zi sa imi rujez pe buze un zambet
S-a trezit din somnul ei tresarind
Si indata intelese, n-are mai nimic
I-au furat tot ce-a avut
Si acum singura in strada
Sta si ii e frig.
Cand se lasa inserarea
Ea pe nimeni nu are
Si ratacind ca un strain ei adesea ii se pare
Ca soarele mai des apune decat rasare
Chiar de e frig afara
Si de-i foamea o povara
Chipul ei ratacitor zboara usor.
O vedeam in orice zi cand priveam pe fereastra
Hoinarea ca un un copil naiv
Ieri am asteptat s-o vad insa fata sihastra n-a ma venit
Ma intreb unde-i oare
Poate cauta drumul sopre soare
Si ratacind ca un strain ei adesea ii se pare
Ca soarele mai des apune decat rasare
Chiar de e frig afara
Si de-i foamea o povara
Chipul ei ratacitor zboara usor.
e ciudat ca mai nou toata lumea e nervoasa, nimeni nu are timp pentru nimeni, nimeni nu are o vorba buna pentru tine atunci cand ai nevoie…dar cand gresesti, toti au timp sa te critice… in momentul in care gresesti, parca o cortina se lasa si toata lumea uita cine esti, ce ai facut pana atunci…toata lumea uita ca esti om si orice om are calitati si defecte, orice om greseste!!!
cam asa e mereu in viata…ca pe scena…la fiecare greseala se trage cortina si publicul rade, critica si toata sala remarca numai greseala actorului…
cand insa spectacolul se incheie, cortina se trage definitiv, iar publicul realizeaza valoarea piesei si deosebita prestatie a actorului, in ciuda acelei mici greseli…
